Ai grija de tine, femeie!

Ai grija de tine, femeie!

“Statisticile arata ca Romania este pe primul loc in U.E in ceea ce priveste mortalitatea cauzata de cancerul de col uterin, 6 romance murind zilnic din cauza acestei boli.”

Statisticile sunt reale si deloc exagerate. Cancerul ucide si o face rapid!

In urma cu 4 ani, in luna iulie, aveam sa aflam un lucru ingrozitor: mama a fost diagnosticata cu cancer uterin! Eram teribil de speriati si mai ales socati. Pana sa isi faca analizele nu avusese nici un simptom. Nu o durea absolut nimic! A fost la doctor pentru un control medical unde i s-a facut o biopsie si i s-a spus sa revina pentru rezultat in 3 saptamani, numai ca, dupa o saptamana a primit o scrisoare de la Spitalul Municipal prin care era informata sa se prezinte cat mai repede la cabinetul 2, parter sectia Oncologie. Ne-am dat seama imediat ca nu este de bine.

Ajunsa acolo, i s-a adus la cunostinta ca trebuia sa fie operata cat mai repede! Avea sa sufere o hiserctomie. Nu stiam nimic, habar nu aveam daca este vorba de o tumora maligna ori benigna, cat de avansata era boala, ce avea sa urmeze? Am incurajat-o cat am putut de mult si i-am fost alaturi. In mai putin de o saptamana de la aflarea teribilei vesti, mama a fost operata. In timpul operatiei i s-au prelevat probe pentru o noua biopsie in urma careia aveam sa aflam exact cat este de grava situatia. Au urmat saptamani ingrozitoare in care ne-am rugat sa fie totul bine!

Daca mi-ar fi spus cineva ca voi face injectii cu mana mea, vreodata, ii spuneam ca nu stie ce vorbeste. Preferam sa incasez eu acele decat sa intep pe cineva. Nevoia insa te impinge sa faci lucruri pe care nu credeai ca ai fi in stare sa le faci. Timp de 21 de zile, in fiecare zi la ora 08:00 ii faceam mamei injectii cu anticoagulante. Desi era evident ca o durea intepatura, dupa ce scoteam acul imi spunea ca nici macar nu a simtit…draga de ea!

Saptamanile au trecut, rezultatele au sosit. Am fost la Laboratorul de Anatomie Patologica pentru a ridica rezultatul. Nu mi-au trebuit studii de specialitate ca sa interpretez rezultatul: boala era avansata, se afla in stadiul 4….de altfel si ultimul. La aflarea vestii, mama nu a vrut sa auda de tratament si nici vorba de lupta. Am incurajat-o si i-am spus ca inca mai avem nevoie de ea. Trebuia sa lupte iar noi am jurat ca o vom sustine in lupta! Intr-un final am convins-o. La sfarsitul lui august a inceput sedintele de radioterapie, regimul alimentar si, odata cu asta, au intervenit si starile de rau.

Dupa o luna de radioterapie, mama s-a simtit foarte rau asa ca am dus-o de urgenta la Spitalul Fundeni. In urma unor analize pe care i le-au efectuat atunci, s-a descoperit ca tumora din zona uterului a fost eliminata, insa…. avea metastaze la rinichi si plamani. In secunda in care a aflat asta, mama ne-a cerut sa o ducem acasa pentru ca nu mai voia sa stea nici o clipa in spital. Nu mai voia sa lupte, era demoralizata si asta a facut-o sa cada la pat. Desi a fost cea mai puternica femeie pe care am cunoscut-o, in situatia data pana si ea a fost invinsa intai pshic si apoi fizic.

Din luna octombrie si pana indDecembrie, mama s-a topit precum o lumanare, ajungand de la 65 de kilograme, la numai 40! Nu mai manca, iar morfina o facea sa isi piarda usor-usor mintile. Am intarziat cat am putut tratamentul cu morfina pentru ca eram constienti de faptul ca asta ii va grabi sfarsitul. Cand durerile nu mai erau calmate de anti-inflamatoare usoare, nu am mai avut alta solutie decat sa ii administram morfina.

Nu a existat zi de la Dumnezeu sa nu plang cand vedeam ce s-a ales de mamica mea frumoasa. Avea nopti in care urla de durere, cand nici macar morfina nu o mai calma. Vorbea numai despre moarte si despre cat de mult isi doreste sa plece din aceasta lume, sa nu mai simta durerea…. Pe 4 decembrie 2013, mama si-a dat ultima suflare dupa ce si-a vazut toti cei 3 copii. In ziua aceea, deja nu mai putea sa vorbeasca. Tot ce am putut auzi, a fost un “te iubesc” spus cu ultimile puteri. I-am spus ca si eu o iubesc, apoi m-am dus intr-o alta camera sa plang si sa imi vars nervii! Nu intelegeam de ce ea, de ce atata chin, pentru ce asemenea suferinta!

Va rog sa ma credeti ca mi-a fost tare greu sa vorbesc despre asta dar, am scris cu speranta ca multe femei vor citi aceste randuri, poate se vor speria si isi vor face REGULAT controalele in urma carora s-ar putea depista cancerul cand inca se afla in faza incipienta, sansele de vindecare fiind URIASE! In mai putin de jumatate de an, cancerul mi-a ucis mama brutal si in chinuri! Doamnelor si domnisoarelor, NU vreti sa sfarsiti asa, nu? Dragelor, diagnosticarea precoce a cancerului de col uterin si sanva poate salva viata! Daca nu v-am convins, mergeti in vizita la Spitalul Fundeni, sectia Oncologie si va veti convinge de faptul ca trebuie sa faceti ORICE pentru a nu ajunge pacient in acel spital.

Fiti frumoase, santoase si nu lasati cancerul sa va indolieze famiile! Daca veti considera cumva ca am fost dura in exprimare, ganditi-va cat de dura este aceasta boala!

Programeaza-te pentru un control, ACUM!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *