Salutare, dragilor!

Din pacate, am fost nevoita sa lipsesc de pe aici si nu prea a fost alegerea mea. Singura alegere (neispirata) pe care am facut-o, a fost aceea de a apela la firma nepotrivita de gazduire a copilasului meu: blogul…

Pe scurt, firma care imi gazduia blogul a fost atacata cibernetic de un “baiat bun”, fapt ce a dus la pierderea tuturor articolelor pe care le-am scris in cei 5 anisori de activitate. Au fost articole scrise cu bucurie, cu lacrimi, cu idei creative stoarse de putul gandirii, articole care m-au dus pe podium in anumite competitii de gen, articole care mi-au adus premii dintre cele mai frumoase. Toate acestea sunt de acum istorie.

Pe 15 martie 2017, am incercat sa ma loghez atat in blog, cat si in mailul aferent acestuia, insa nu am reusit. Am crezut ca este o chestiuta minora, ce avea sa se rezolve rapid, asa cum ma obisnuise firma de hosting pana atunci. In urmatoarea zi, problema persista si asta incepea sa ma alarmeze putin, asa ca am decis sa trimit un mail catre departamentul tehnic al firmei de hosting. Asteptam un raspuns in urmatoare (maxim) 10 minute, ma vad nevoita sa repet: asa cum eram obisnuita pana in acea zi. Raspunsul a intarziat sa apara, de fapt nu a sosit nici pana astazi si sincer….nici nu o sa mai primesc vreodata un raspuns.

Din pacate, nu am fost singura afectata de aceasta problema si multi dintre colegii mei au avut de suferit din cauza, nepasarii unora si rautatii altora. Desi initial am fost mintiti ca problema a fost un scurtcircuit, ulterior ni s-a spus cruntul adevar (sau cel putin o parte din el): Serverele au fost “sparte” si informatiile gazduite de acestea, au fost pierdute. Din pacate, firma respectiva nu isi accepta nici in prezent infrangerea si continua sa isi minta clientii ca vor recupera macar o parte din date. Desi in clipa in care am constientizat dezastrul am luat decizia de a renunta la blog, astazi va scriu din nou. Meritul nu imi apartine.

Mai multi colegi s-au oferit sa ma ajute sa recuperam articole, insa le-am tot spus ca nu sunt inca pregatita sa o iau de la zero si nici nu voiam asta, de fapt. Eram hotarata (desi nu imi sta DELOC in caracter) sa renunt. Asta pana cand scumpa mea Irina, a pus picioru’-n prag, mi-a dat doua palme (virtual vorbind) peste ochi, m-a luat de guler si mi-a spus: “HAI, LA TREABA! Ne batem capul amandoua si trebuie sa reusim!” Atat de convingatoare a fost, incat….iata-ma! Dau din taste din nou.

Inca nu stiu daca mai vreau sa copiez vechile articole (si Irina ma va injura pentru asta), sau sa o iau de la zero. Poate voi face totusi o selectie si le voi copia pe cele mai “touchy” atat pentru mine, cat si pentru voi (bazandu-ma pe comentariile/ like-urile primite). Inca nu stiu, vom vedea!

In incheiere, va multumesc voua celor ce m-ati sustinut de-a lungul celor 5 ani, atat cu laude cat si cu critici, dar mai ales scumpei mele, Irina…..fara de care astazi nu mai scriam asta, aici, acum 🙂

Pupici si imbratisari!